Cred ca toata lumea are zile cand are impresia ca nu mai poate. Inainte sa-l am pe bebe, aveam din cand in cand astfel de zile, dar rar. Cauzele erau diverse, ba serviciul, ba probleme financiare, ba in dragoste. Stim toate cum este.
Insa de cand sunt mama, am avut mai des zile in care am impresia ca nu mai pot. Poate unii vor spune, ce poate fi asa de greu, sa stai toata ziua cu un copil. Tocmai asta este ca nu stau, sunt in priza. Am zile in care cad seara mai obosita decat atunci cand stateam 12 - 14 ore la birou.
De vreo 2 zile am iar sentimentul ca nu mai pot, ca totul e prea mult. Copilul plange mult, asa de mult, ca simt o iau razna daca il mai aud o secunda plangand. Incerc sa ma calmez, ma uit la fetisoara lui draguta, imi amintesc cat de mult il iubesc si parca ma linistesc.
Insa apoi nu vrea sa manance, nimic, decat 2 degete de la mana dreapta. Are o mare placere sa-si suga acele 2 degete si nu stiu cum sa-l dezvat. Nu stiu cum sa-l fac sa manance, parca tot ce ii dau nu e bun.
Apoi incepe sa tipe, tipa cand nu reuseste sa ajunga la jucaria preferata, cand nu poate sa mearga cu masinuta pe unde vrea, tipa cand nu-i convine ceva, orice.
Si vine sotul de la servici, si uneori isi da seama ca am plans, pentru ca am ochii rosii, desi incerc sa-i ascund asta. Nu vreau sa recunosc ca mi-e greu, poate unii ma judeca si spun ca nu e asa greu sa ai grija de un copil. Dar in acele zile, imi vine sa ma inchid in camera si sa nu mai ies de acolo :(
Si totusi nu renuntam, pentru ca a fi mama e superb, poate cel mai minunat sentiment din lume. Si noi mamele suntem puternice si mergem pana la capat :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu