Bebele deja intarziase o saptamana, toti prietenii si familia ma sunau mereu sa ma intrebe cand nasc, camera lui era pregatita, dar el se lasa asteptat.
Cu o saptamana inainte avusesem contractii, am stat si internata in spital 1 zi si 1 noapte, dar degeaba. Doctora mi-a propus sa facem cezariana cand am avut contractii, dar fara dilatatie. Eu am refuzat, pentru ca eram hotarata sa nasc natural. S-au oprit contractiile si a doua zi am plecat acasa, asteptand sa vina momentul cel mare, dezamagita insa ca plec fara bebe in brate.
Am mai vorbit cu doctora la telefon si am stabilit pe 23 septembrie sa vin dimineata la spital. Dupa o discutie cu seful de sectie si o ecografie la care se vazuse ca bebele tot crestea, ajunsese la 3.90 kg, s-a luat hotararea sa mi se induca nasterea.
Astfel am fost dusa in sala de nasteri, conectata la diverse aparate si o perfuzie. Incetul cu incetul au inceput contractiile, din ce in ce mai dese si mai dureroase. Imi venea sa musc din pat, transpiram si nu era nimeni acolo sa ma tina de mana. Am nascut la Filantropia si acolo au regula sa nu lase pe nimeni in afara personalului medical in sala de nasteri. Of, tare greu a fost sa fiu acolo singura si in dureri. Mai trecea doctora sau o moasa pe la mine sa mai verifice aparatele si sa ma intrebe de contractii, dar nu era nimeni sa ma tina de mana.
Dupa ce m-am plans ca am dureri foarte mari, doctora a hotarat ca e momentul pentru epidurala. Apoi, am inceput sa respir si eu mai linistita, insa nu a durat mult pentru ca in mai putin de o ora a hotarat bebele ca e momentul sa vina pe lume, la 18.56. Nasterea in sine a durat putin, apoi mi-am putut tine baietelul in brate. Cand l-am vazut prima data, mi s-a parut cam urat, eram bulversata, nu stiam ce sa fac. Una din moase mi l-a pus in brate si mi-a zis ca pot sa-l pup, iar eu parca nu eram constienta de ce zicea.
Era totul asa ciudat, moasa imi facea poze cu bebele in brate, toata lumea aplauda si zambea la mine. A fost cel mai neobisnuit moment din viata mea.
Mi-am sunat sotul si i-am zis ca am nascut, moasa s-a dus sa-i arate copilul si apoi acesta a fost dus la neonatologie unde a stat toata noaptea. Eu am fost dusa in salon ca sa ma pot odihni, dar abia am inchis un ochi toata noaptea. Ma tot gandeam la ce se intamplase in ziua respectiva si incercam sa-mi revin.
Credeti-ma ca este un sentiment pe care nu l-am mai trait pana atunci...
Revin sa va povestesc cum a fost a doua zi dupa nastere, prima zi petrecuta cu fiul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu