Si totusi, sunt atatea persoane care ne ingreuneaza situatia, in loc sa ne ajute sau sa ne lase in pace. Sfaturile sunt de apreciat, dar pana la un punct.
Citeam in Unica un articol de Dana Rogoz referitor la asta si mi-am amintit si eu prin cate am trecut si inca mai trec.
La inceput, dupa cum v-am povestit, am avut probleme cu alaptarea si am dat lapte praf completare. Normal ca fiecare avea o parere, unele persoane imi spuneau "Vai, cum sa dai otrava aia la copil", altele ca trebuie sa insist cu alaptatul, altele ca mai bine lapte praf si sa nu ma mai chinui cu alaptatul.
Am nascut toamna si bebele meu a prins iarna cand era destul de mic. A inceput o alta dilema: "cum imbrac copilul?". Iar pareri si pareri, ca uneori imi era groaza sa mai ies din casa sau sa mai vad pe cineva, ca cine stie ce mi se mai spune. Cand il imbracam mai gros, nu era bine, cand il lasam mai lejer, iar nu era bine.
Mi-am cumparat sistem de purtare si cand mergeam la cumparaturi sau in diverse locuri, il puneam in sistem, ca mi-era mai usor decat in carut. Astfel il aveam si pe el aproape si statea linistit, si aveam si eu mainile libere sa-mi fac treaba. Iar nu a fost bine. Mereu eram tintita cu privirea de diverse persoane care se uitau ciudat cum imi port eu copilul, care ma intrebau daca sta bine bebele acolo sau daca nu-l strange sistemul. O doamna chiar a pus mana pe sling si a tras putin de el sa vada daca il strange pe bebe sau nu. Am ramas muta. Chiar nu stiu ce sa spun sau sa fac in astfel de situatii. Ma deranjeaza, dar nu vreau nici sa spun ceva ce ar putea fi interpretat.
A venit perioada diversificarii la 6 luni, parerile si mai multe. Ca ii dau prea putin sau prea mult sa manance, de ce nu ii dau mar cu biscuite, de ce dau sa manance o leguma si nu alta.
De asemenea, unii spun ca e prea slab, altii ca e bine, altii ca are niste falcute.....
Mai e si problema alaptarii, fiecare isi da cu parerea cat ar trebui sa alaptez, fara sa ma intrebe si pe mine ce as vrea.
In cele 9 luni de cand sunt mama, am lasat copilul cu bunica si am iesit doar noi doi in oras de vreo 4 ori. Totusi, au fost persoane care au spus ca de ce mi-am lasat copilul acasa, iar altele ca e bine sa ies si fara el, altele ca mai bine stam in casa cu el.
Cate persoane, atatea pareri.
Concluzia este, dragele mele, ca cel mai bine este sa faceti cum credeti ca este mai bine, in asa fel incat sa va simtiti voi si bebelusii vostri cat mai confortabil.
Eu incetul cu incetul am inceput sa ignor sfaturile venite de peste tot, de cele mai multe ori fara sa le cer. Incerc sa fac cum simt eu ca e bine si pana acum cred ca am facut o treaba buna. Orice as face, tot rau este din unele puncte de vedere, deci mai bine sa multumesc copilul si pe mine, ca ceilalti sigur vor avea mereu un motiv de nemultumire :(
Nu este usor sa fii mama, dar sigur este cel mai frumos lucru din lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu