Si uite asa mi-am amintit cum era acum 9 luni, cand dormeam putin cate putin, cand noaptea era lunga si alba. Cand ma trezeam din cauza durerilor de sani sau a tipetelor de bebelus.
In prima zi cand m-am intors din spital, am crezut ca o sa fie mai bine acasa, insa nu a fost chiar asa.
Ma dureau toate, eram obosita, nu mancam, bebele plangea, intrasem in depresie postnatala. Din fericire cu ajutorul mamei si a sotului, am reusit sa trec peste ea in cateva zile, dar ce zile..... Este foarte important sa aveti pe cineva langa voi sa va ajute in primele saptamani, mai ales daca intrati in depresie postnala. Eu am zis ca e o prostie aceasta depresie, insa am descoperit pe pielea mea ca nu e asa. Am avut zile in care nu mi-am tinut copilul in brate. Il punea mama langa mine ca sa-l alaptez, dar nu-l luam in brate. Nu aveam putere, nu pot sa va explic exact. Eram foarte trista si simteam ca nu aveam putere sa fac nimic.
Avand canalele infundate, nu prea aveam cum sa alaptez. Puneam totusi bebele la san sa suga, pentru a desfunda canalele, insa asa mi-au aparut ranile pe sfarcuri. De fiecare data cand puneam bebele la san, plangeam. Plangeam de durere, plangeam pentru ca aveam probleme cu alaptarea si ma simteam neputincioasa.
Puneam prosoape calde pe sani si apoi ii masam. Acest lucru m-a ajutat la desfundarea canalelor. Mi-am cumparat si pompa de san, insa nu prea reuseam sa o pun, din cauza ranilor pe care le aveam. Pentru ranile de pe san am folosit ulei de cocos, cumparat de la Expert Natura. La inceput am folosit o crema, insa de multe ori uitam sa ma spal inainte sa-i dau bebelusului lapte, dar de cand am inceput sa folosesc laptele de cocos, am uitat de aceasta problema. De asemenea, am fost incantata de rezultate.
Cand bebele avea circa 1 luna, am inceput sa-l invat sa doarma singur in patut. Din fericire, s-a invatat destul de repede. Cum am procedat: il puneam in patut seara dupa ce ii faceam baie si il alaptam. Daca incepea sa planga, il luam in brate, il linisteam si il puneam la loc in patut. Daca iar plangea, repetam procedura. In 2-3 zile, bebele deja nu mai plangea cand il puneam seara in patut. Adormea destul de repede. Se mai trezea de vreo 2 ori noaptea pentru laptic, dar il lua somnul la san si il puteam pune in patut fara probleme.
De la vreo 3-4 luni, a inceput sa se treazeasca doar o data pentru a manca si pana la 6 luni, a inceput sa doarma toata noaptea, fara pauze. Rar se mai trezeste noaptea pentru laptic.
Acum, la 9 luni si 2 saptamani, dormim circa 8 ore pe noapte, fara pauze :)
Pana la 6 luni am alaptat exclusiv, cu exceptia primelor 2-3 saptamani cand am avut probleme cu alaptarea si ii dadeam completare lapte praf. Nu as fi vrut, dar pana am reusit sa pornim lactatia, trebuia sa manance si bebele ceva.
Astfel, mi-am purtat copilul peste tot. Unde mergeam eu, era si el prezent. Mi-am cumparat sistem de purtare si s-a dovedit a fi foarte folositor. Eram si inca suntem impreuna la cumparaturi, la restaurant, in vizita la prieteni, excursii, etc.
Probabil datorita atator plimbari, a devenit un copil foarte sociabil, Zambeste la toata lumea, daca cineva ii vorbeste, gangureste si el. Mi-am dorit foarte mult un copil vesel, care sa rada mult si exact asta am primit.
Cand rade el, sunt cea mai fericita.
Aici a ras prima data, treaz fiind. Inainte mai radea in somn.
Avea cam o luna, era ora 2.00, il alaptam. Deodata a dat drumul la san, eu eram ametita de somn si ma uit la fel sa vad daca l-a luat somnul (credeam ca de-asta s-a oprit din mancat). Se uita la mine si i-am zambit, iar el mi-a zambit inapoi. Mi-au dat lacrimile de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu